Chapter 12

  Wi noi, dar, fiindcq skntem knconjurayi cu un nor awa de mare de martori, sq dqm la o parte orice pedicq, wi pqcatul care ne knfqwoarq awa de lesne, wi sq alergqm cu stqruinyq kn alergarea care ne stq knainte.  

  Sq ne uitqm yintq la Cqpetenia wi Desqvkrwirea credinyei noastre, adicq la Isus, care, pentru bucuria care -I era pusq knainte, a suferit crucea, a dispreyuit ruwinea, wi wade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.  

  Uitayi-vq dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pqcqtowilor o kmpotrivire awa de mare fayq de Sine, pentruca nu cumva sq vq pierdeyi inima, wi sq cqdeyi de obosealq kn sufletele voastre.  

  Voi nu v`ayi kmpotrivit kncq pknq la sknge, kn lupta kmpotriva pqcatului.  

  Wi ayi uitat sfatul, pe care vi -l dq ca unor fii: ,,Fiule, nu dispreyui pedeapsa Domnului, wi nu-yi pierde inima cknd ewti mustrat de El.  

  Cqci Domnul pedepsewte pe cine -l iubewte, wi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care -l primewte.``  

  Suferiyi pedeapsa: Dumnezeu Se poartq cu voi ca wi cu niwte fii. Cqci care este fiul pe care nu -l pedepsewte tatql?  

  Dar dacq sknteyi scutiyi de pedeapsq, de care toyi au parte, sknteyi niwte feciori din curvie, iar nu fii.  

  Wi apoi, dacq pqrinyii nowtri trupewti ne-au pedepsit, wi tot le-am dat cinstea cuvenitq, nu trebuie oare cu atkt mai mult sq ne supunem Tatqlui duhurilor, wi sq trqim?  

  Cqci ei kn adevqr ne pedepseau pentru puyine zile, cum credeau ei cq e bine; dar Dumnezeu ne pedepsewte pentru binele nostru, ca sq ne facq pqrtawi sfinyeniei Lui.  

  Este adevqrat cq orice pedeapsq, deocamdatq pare o pricinq de kntristare, wi nu de bucurie; dar mai pe urmq aduce celor ce au trecut prin wcoala ei, roada dqtqtoare de pace a neprihqnirii.  

  Kntqriyi-vq dar mknile obosite wi genunchii slqbqnogiyi;  

  croiyi cqrqri drepte cu picioarele voastre, pentruca cel ce wchiopqteazq sq nu se abatq din cale, ci mai de grabq sq fie vindecat.  

  Urmqriyi pacea cu toyi wi sfinyirea, fqrq care nimeni nu va vedea pe Domnul.  

  Luayi seama bine ca nimeni sq nu se abatq dela harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva sq dea lqstari vreo rqdqcinq de amqrqciune, sq vq aducq turburare, wi mulyi sq fie kntinayi de ea.  

  Vegheayi sq nu fie kntre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mkncare wi -a vkndut dreptul de kntki nqscut.  

  Wtiyi cq mai pe urmq, cknd a vrut sq capete binecuvkntarea n`a fost primit; pentrucq, mqcar cq o cerea cu lacrqmi, n`a putut s`o schimbe.  

  Voi nu v`ayi apropiat de un munte care se putea atinge wi care era cuprins de foc, nici de negurq, nici de kntunerec, nici de furtunq,  

  nici de sunetul de trkmbiyq, nici de glasul, care vorbea kn awa fel cq ceice l-au auzit, au cerut sq nu li se mai vorbeascq,  

  (pentrucq nu puteau suferi porunca aceasta: ,,Chiar un dobitoc dacq se va atinge de munte, sq fie ucis cu pietre, sau strqpuns cu sqgeata``.  

  Wi priveliwtea aceea era awa de knfricowqtoare knckt Moise a zis: ,,Sknt kngrozit wi tremur!``).  

  Ci v`ayi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea kn sqrbqtoare a kngerilor,  

  de Biserica celor kntki nqscuyi, cari sknt scriwi kn ceruri, de Dumnezeu, Judecqtorul tuturor, de duhurile celor neprihqniyi, fqcuyi desqvkrwiyi,  

  de Isus, Mijlocitorul legqmkntului celui nou, wi de skngele stropirii, care vorbewte mai bine deckt skngele lui Abel.  

  Luayi seama ca nu cumva sq nu voiyi sq ascultayi pe Cel ce vq vorbewte! Cqci dacq n`au scqpat ceice n`au vrut sq asculte pe Cel ce vorbea pe pqmknt, cu atkt mai mult nu vom scqpa noi, dacq ne kntoarcem dela Cel ce vorbewte din ceruri,  

  al cqrui glas a clqtinat atunci pqmkntul, wi care acum a fqcut fqgqduinya aceasta: ,,Voi mai clqtina kncqodatq nu numai pqmkntul, ci wi cerul``.  

  Cuvintele acestea ,,kncq odatq`` aratq cq schimbarea lucrurilor clqtinate, adicq a lucrurilor fqcute, este fqcutq tocmai ca sq rqmknq lucrurile cari nu se clatinq.  

  Fiindcq am primit dar o kmpqrqyie, care nu se poate clqtina, sq ne arqtqm mulyqmitori, wi sq aducem astfel lui Dumnezeu o knchinare plqcutq, cu evlavie wi cu fricq;  

  fiindcq Dumnezeul nostru este ,,un foc mistuitor``.